Canonizarea Sfântului Neagoe Basarab

M-a bucurat mult decizia Sf. Sinod de a trece în rândul sfinţilor pe Neagoe Basarab. Legãtura sa cu Târgovişte este o mărturie de netăgăduit a spiritualităţii de pe meleagurile noastre. Şi când spun "noastre" mă refer nu atât la România ca ţară, cât la spaţiul dâmboviţean aparte. Prin urmare, am participat cu sinceră bucurie la evenimentul de ieri care a consemnat proclamarea locală a canonizării voievodului. După cum era de aşteptat la o asftel de sărbătoare, foarte mulţi credincioşi au ţinut să fie prezenţi, cu atât mai mult cu cât tot ieri au fost aduse la Târgovişte şi moaştele Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului.
În rest, tipicul obişnuit: ierarhi numeroşi în frunte cu Patriarhul Daniel, mulţi slujitori ai altarelor şi o slujbă frumoasă. Deranjată brusc în momentul în care Traian Băsescu şi-a făcut apariţia în stilu-i marinăresc cu care ne-a obişnuit şi plictisit deja. Chiar, era nevoie să epateze din nou, refuzând să se aşeze pe locul pregătit în rând cu parlamentarii dâmboviţeni şi capii administraţiei locale şi judeţene? Încerc două răspunsuri: 1. A auzit de neregulile lui Florin Popescu de la Consiliul Judeţean şi n-a vrut să stea lângă el ca nu cumva să fie asociat cu astfel de indivizi. Chestii de campanie, deh... 2. Dacă se aşeza la locul pregătit, mulţimea nu ar mai fi făcut vâlvă şi prezenţa sa ar fi trecut neobservată pe micul ecran. Că deh, iarăşi chestii de campanie, televiziunile mogulilor sunt rele numai atunci când decide Traian Băsescu.